Dar cum ne va fi nouă frică [de Dumnezeu], dacă nu cugetăm la moarte și nu ne cutremurăm de judecată, pentru că sufletul care își amintește de moarte își ancorează corabia trupului la țărmul cel liniștit al poruncilor și rămâne neclintit de valurile poftelor și se bucură de seninătate. Sunt patru vrăjmași care merg înaintea oricărei întinăciuni a demonului: înșelarea, uitarea, trândăvia și pofta cea rea.

Căci, după înșelarea celor văzute stricăcioase, se strecoară uitarea, iar slujitoarea uitării este trândăvia, iar cel mai bun sfătuitor al trândăviei este pofta cea rea spre toate. Din acestea răsare un alt rău, iubirea de argint și odată cu ea, lăcomia pântecelui, din care se aprinde curvia. Iar acesteia îi urmează pe bună dreptate focul cel nestins unde este plângerea și scrâșnirea dinților, în locul vremelnicei bucurii și desfătări.

(Sfântul Simeon cel din Muntele Minunat, Viața și cuvinte de folos, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 65)