serviciu

Să sfințim locul de muncă și să purificăm dragostea!

Îmi amintesc bucuria pe care am simțit-o când trei măturători de stradă au bătut la ușa mea în ziua de Anul Nou. I-am văzut ca pe cei trei magi, i-am salutat și i-am servit cu primele chifle zaharisite tradiționale. După ce au plecat, am spus: „Doamne, copiii Tăi tocmai au plecat”.

Spre ce ne orientăm fiicele – carieră sau familie?

Nu întotdeauna reuşim să facem aşa cum ne-am propus: „Omul propune, dar Dumnezeu dispune”. Eu cred că alegerea trebuie să fie una conştientă, iar noi trebuie să prevedem limpede consecinţele alegerii noastre.

Dragostea dintre copii se naşte din dragostea dintre părinţi

Cea mai mare parte din grijile cu un nou-născut cad pe umerii mamei, deoarece tata trebuie să meargă zilnic la serviciu, dar să nu uităm că această femeie este istovită de nopţile nedormite şi are nevoie de ajutor, nu atât fizic, cât moral.

Cât de plin este „rezervorul tău de iubire”?

Oamenii îşi stabilesc în general „plase de siguranţă” în interacţiunile cu semenii lor. În perioadele dificile, în care simt că se prăbuşesc și nu au punct de sprijin, se aşteaptă de multe ori să găsească siguranţă tocmai în aceste relaţii de prietenie, de familie, cu părinţii, soţul sau soţia, cu copiii. Nădejdea, întreţinută uneori în baza criteriului reciprocităţii, este aceea că, la nevoie, cei dragi vor face pentru noi ceea ce am fi făcut noi pentru ei sau, mai bine zis, ceea ce credem noi că avem nevoie în acele momente.

Cariera unei femei – mai importantă decât familia?

„Eu m-am alarmat, străduindu-mă să stau mai mult pe acasă, apoi chiar am renunţat la serviciu ca să mă ocup de copil. Dar, era târziu. Acum el nu mai este (băiatul s-a sinucis - n.a.), şi eu înţeleg că nu am nevoie nici de diplomă, nici de funcţia de manager, nici de plecări peste hotare...”.

Bucurii şi piedici în calea pelerinajului la Cuvioasa Parascheva

Dezvălui câteva piedici pe care le-am avut, dar şi numeroasele bucurii primite prin pelerinajele la moaştele Cuvioasei Parascheva.

Comunicarea precară dintre părinți și copii

Am de multe ori sentimentul − și să ne referim doar la perimetrul nostru, să nu vorbim despre alţii − că părinţii vorbesc cu copiii lor doar pentru a-i certa, doar atunci când îi sancţionează, când îi acuză de ceva. Dacă nu există motiv pentru a-i pedepsi, sau sancţiona, sau îndemna spre îndreptare, nu comunicăm, nu avem nimic de spus, considerăm totul ca fiind de la sine înţeles, firesc...

Lupta adolescentului pentru independență

Adolescenţii care lucrează dobândesc mai repede o autonomie, în timp ce aceia care-şi continuă studiile o dobândesc mult mai târziu. Legătura foarte strânsă cu mediul protector al familiei, care se păstrează la noi, întârzie găsirea unui serviciu potrivit şi face ca munca în adolescenţă să fie un mod de independenţă nedorit atât de părinţi, cât şi de adolescenţi. 

Metanierul este unealta rugăciunii

„Să zici rugăciunea şi să trăieşti prezenţa lui Hristos oriunde te afli: pe drum, în autobuz, la serviciu. Te rogi înlăuntrul tău şi nimeni nu-şi dă seama de aceasta. Şi ce frumos te simţi când te rogi pentru şofer, pentru cei ce călătoresc împreună cu tine, pentru familiile şi problemele lor! Cea mai mare formă de manifestare a iubirii este să te rogi pentru cineva care nu ştie că faci aceasta pentru el.”

Sfinţiţi-vă mâinile cu slujba ce vi s-a dat!

Să nu vă smintiţi cu îndărătnicia şi să luaţi parte la munca obştească numai pentru a fi văzuţi acolo, ci să împliniţi porunca cu bunăvoinţă.

Pagini