Sfinții Părinți

Cum să ne ordonăm gândirea ca s-o ferim de ignoranță

Ignoranța este un mare dușman al minții. O întunecă și o oprește de la orice cunoaștere a adevărului.

Nu este păcat mai urât înaintea lui Dumnezeu decât mândria

Mândria este încrederea în sine dusă până la extrem, care respinge tot ce nu este „al meu”; es­te izvor al mâniei, cruzimii, enervării și răutății; este refuz al ajutorului dumnezeiesc – dar tocmai cel mândru are deosebită nevoie de Dumne­zeu, fiindcă oamenii nu-l pot salva atunci când boala ajunge în ultimul stadiu.

Cea mai ușoară cale de mântuire este cea a celor blânzi și smeriți cu inima

Cu blândețea dobândim pe oameni, iar cu smerenia alungăm pe diavoli și chemăm în ajutorul nostru pe îngeri.

Există o cale prin care putem învinge în războiul nevăzut

Harul se îndepărtează de o asemenea persoană, căci cum ar putea harul, care ne-a fost dăruit pentru luminare și ajutor, să pătrundă într-o asemenea persoană, în sufletul cuiva care crede că este ceva măreț, care crede că știe totul și că nu are nevoie de alții?

Pocăința – calea spre Împărăția Cerurilor

Duminica aceasta, prima după Botezul Domnului, Sfinții Părinți au rânduit să se citească în biserici pericopa evanghelică de la Matei în care se relatează începutul activității publice a Mântuitorului (Matei 4, 12-17). Vedem aici că primele cuvinte pe care le-a spus Hristos la începutul activităţii Sale de predicare a Evangheliei mântuirii au fost acestea: „Pocăiţi-vă căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor” (Matei 4,17). Așadar, putem înțelege de aici că fără pocăinţă nu putem avea viaţă înnoitoare, mântuire, intrare în Împărăţia cerurilor.

Să ne uităm la Sfântul Ioan Botezătorul, prietenul Lui Hristos, și să ne minunăm de smerenia lui!

Smerenia este maica virtuții, nu te lasă să te socoți mai bun decât aproapele tău. Dacă Sfântul Ioan Botezătorul, cel sfințit din pântecele maicii sale, atât de mult a postit și s-a smerit, cum trebuie să fie smerenia și nevoințele și postul nostru, a celor ce suntem plini de păcate!

Când omul nu vrea să se mustre pe sine, va ajunge să-L învinuiască pe Dumnezeu Însuși

Cel ce dorește să afle adevărata smerenie și odihnă pentru su­fletul său trebuie să deprindă smerita cugetare, și va vedea că în aceasta e toată bucuria, și toată slava, și toată odihna, după cum în mândrie sunt toate cele dimpotrivă.

Iubirea Tatălui Ceresc se descoperă și se trăiește prin venirea lui Hristos în lume

E o taină a creației dumnezeiești, ca un „astăzi” fără de sfârșit, cunoscând, simțind cum cântă poporul nostru: „Pe Fiul Cel din vecie/ Mi L-a trimis Dumnezeu Mie,/ Să se nască și să crească,/ Să ne mântuiască”.

Postul și rugăciunea, marile comori ale omenirii

Sfinții Părinți ne îndeamnă la un post cumpătat: nu trebuie ca trupul să slăbească prea mult, căci atunci slăbește și sufletul.

Postul în familie aduce mari realizări

Acei oameni care nu postesc nici măcar miercurea şi vinerea niciodată nu pot simţi prezenţa lui Dumnezeu, nu pot să aibă bucurii duhovniceşti în viaţă, nu pot să aibă ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu ne ajută în viaţă când Îi cerem ajutorul, dar numai dacă reuşim să facem cât de cât un efort, pe măsura puterilor noastre omeneşti.

Pagini