simplitate

Chipul iconic al monahului Proclu Nicău

Au trecut șase ani de la mutarea în veșnicie a monahului simplu și smerit Proclu Nicău. „Simplitatea și smerenia sunt cele două aripi care ne ajută să zburăm iute. Simplitatea este trăsătura nedespărțită a smereniei, de aceea, când nu există simplitate, nu există nici smerenie”, spunea Sfântul Teofan Zăvorâtul.

Satele...

Și-așa, un dor de simplitate te cuprinde... Când și cerul parcă e îmbătrânit... Doar vorba spune – Omenia nu se vinde! Și amintiți-mi – Veșnicia unde s-a născut?

Omul simplu are numai gânduri bune

Omul simplu pune gândul cel bun înainte și întotdeauna ceea ce este bun așteaptă.

Simplitatea înseamnă firescul

Să nu te închizi în tine și să te chinui în mod omenesc, căci înlăuntrul acestei încătușări omenești se ascunde egoismul.

Căsnicii fericite, cu ajutorul Sfântului Serafim de Sarov

Lucrările lui Dumnezeu se clădesc mereu cu simplitate minunată. Aceasta este caracteristica lor. Cei doi vizitatori nu se văzuseră niciodată. O simplă întâmplare, prin călăuzirea Sfintei Pronii, îi condusese acolo. S-au cunoscut, au hotărât nunta, au primit binecuvântarea Sfântului şi au trăit fericiţi.

Colind și întâlnire de taină cu nepotul unui pustnic: „Dormiți aici, eu mă pot odihni afară. Vă las în așternutul meu”

Am ajuns într-un alt cătun, de parcă nu am străbătut destule pe parcursul zilei, și din marea beznă am zărit o căsuță veche cu o lumină palidă ce pâlpâia în ea. Aici locuiește Iosif, nepotul pustnicului Arsenie Praja, îmi spune părintele. Am început să colindăm și un chip ca dintr-o icoană a apărut în fereastră.

Din suferința Crucii s-a născut bucuria Învierii – iată creștinismul!

Biserica exprimă cel mai bine firescul unei relații personale dezinteresate. Biserica transmite un categoric „Nu” seriozității ipocrite și bucuriei exaltate, și un categoric „Da” seriozității senine și bucuriei sobre. Adesea confundăm nevoia de a fi serioși, când vine vorba de Biserică, cu teama de pedeapsă, iar când vine vorba să ne bucurăm de viață, ne entuziasmăm de suprafață. Biserica echilibrează lucrurile: din suferința crucii s-a născut bucuria Învierii.

Să ne grăbim să umplem inima copilului cu bunătate

Când sufletul se va învârtoşa şi se va înăspri, cele primite în copilărie vor putea să-l cureţe şi să-l mântuiască. De aceea, este bine să ţinem copilul cât mai aproape de Biserică; aceasta îi va umple sufletul întreaga viaţă. 

Scrierile Părinților sunt viață, nu literatură!

Noi avem în mâini cărțile Părinților, dar viața noastră este o negare a vieții lor. Scrierile Părinților sunt viață și nu literatură!

Relația copilului cu Dumnezeu este cea mai bună investiție în viitor

În copilărie întâlnim încrederea, simplitatea, blândeţea, înduioşarea, mila, puterea imaginaţiei, lipsa durităţii şi a împietririi. De aceea este bine să ţinem copilul cât mai aproape de Biserică; aceasta îi va umple sufletul pentru întreaga viaţă.

Pagini