O monahie milostivă, care cerșea din casă în casă pentru săracii unui azil de bătrâni, a intrat într-o zi într-o casă cu mulți oameni care petreceau. Fără să se tulbure, s-a prezentat cu simplitate și a cerut milostenie.

Unul dintre cei prezenți, în ceasul în care măicuța întindea mâna, i-a scuipat în palmă cu toată batjocura. Aceasta, fără să arate nici cea mai mică neplăcere, îi spune: „Asta a fost pentru mine” și întinzând cealaltă mână, adăugă: „Acum dă ceva și pentru săracii aceia”. Cel care a insultat-o nu se aștepta la o asemenea lecție. Emoționat, a oferit mai mult decât au dat toți ceilalți, iar pilda bună a măicuței i-a devenit pricină pentru a-și schimba viața.

(Limonariul mirenilor, întâmplări de folos, traducere de Cristian Spătărelu, Editura Cartea Ortodoxă, 2009, p. 110)