voia lui Dumnezeu

Este bărbatul superior femeii?

Voia lui Dumnezeu este supunerea reciprocă a soţilor, „supuneţi-vă unul altuia în frica lui Hristos”. Bărbatul trebuie să-şi iubească şi să-şi îngrijească femeia sa, precum şi Hristos Biserica. Chiar dacă este Domn, nu o asupreşte, nu o înrobeşte, ci se jertfeşte pe Sine pentru ea „ca s-o sfinţească” (Efeseni 5, 26). Întâietatea bărbatului în căsătorie se manifestă ca îndatorire a iubirii, a slujirii şi a jertfei de dragul femeii sale.

Să nu mai zici „nu pot”, ci „Doamne, bunătate şi învăţătură şi cunoştinţă mă învaţă!”

Să nu mai zici: „Nu pot”, căci de vei voi te vei apropia de Stăpânul, ca David, zicând: „Bunătate şi învăţătură şi cunoştinţă mă învaţă, căci poruncilor Tale am crezut”. Şi iarăşi: „Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu”. Şi încă: „Ajută-mi, şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale pururea”. Pentru că tot cel ce cere va lua, şi cel ce caută află, şi celuia ce bate i se va deschide.

Cuviosul Schimonah Proterie, prietenul păsărilor

Din multa lui milostivire ce o avea către toată zidirea lui Dumnezeu, pe multe feluri de păsări ce zboară în văzduh le hrănea la vremea potrivită. Iar fiindcă de acum învăţaseră obiceiul, în fiecare zi se aduna mulţime mare de păsări, aşteptând vremea rânduită. Şi când venea vremea aceea, el deschidea fereastra chiliei sale şi zburau păsările în chilia lui fără de frică şi umblau prin chilie adunându-şi ceea ce li se dădea şi prindea el dintr-însele pe care voia şi o mângâia şi o dezmierda şi o netezea cu mâinile sale şi apoi o slobozea şi ele nicidecum nu se temeau de dânsul, iar după ce se săturau, zburau iarăşi afară.

Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici)

Icoana Maicii Domnului „de pe Cruce” (Kupiatici) a fost descoperită în anul 1180 în apropierea satului Kupiatici, în ținutul Minskului. În timp ce se afla în pădure și păștea turma de vite, Ana – o tânără din sat – a descoperit pe un copac o Cruce, care avea în mijloc icoana Maicii Domnului și strălucea cu o lumină nemaivăzută.

Cum a hotărât părintele Adrian Făgețeanu să-și închine viața lui Dumnezeu

„Când simţi că Lui Îi datorezi existenţa, nu numai prezentul, ci şi viitorul, atunci încerci să te interesezi: cine e El? Şi dacă spune chiar Evanghelistul cel mai iubit de Dumnezeu că Dumnezeu e Iubire, nu? La Iubire trebuie să răspunzi cu iubire.”

Arhimandritul Irinarh Roset a fost binecuvântat de Dumnezeu cu darul vindecării bolilor

Într-o zi, o femeie mahomedană din satul Daburia, de la marginea muntelui, a urcat cu copilul în braţe pe Tabor şi, apropiindu-se de bătrânul, i-a spus, plângând:  ‒ Fă milă cu mine, părinte, şi citeşte copilului meu, că este bolnav de moarte!

Să nu credeți că rugăciunile voastre nu sunt auzite!

Deci, liniştiţi-vă şi chemaţi-L pe Dumnezeu. Rugăciunile şi implorările voastre nu vă duc la desăvârşire ele însele. La desăvârşire conduce Domnul, Care vine şi Se sălăşluieşte înlăuntrul nostru, când împlinim poruncile Lui. Şi una dintre primele porunci este să se plinească în viaţa noastră nu voia proprie, ci voia lui Dumnezeu. Voi să cereţi de la Dumnezeu şi să nu vă pierdeţi curajul vostru!

Viața de familie începe cu rugăciune

Viaţa de familie trebuie începută prin a te ruga ca Domnul, să ţi-l arate pe omul care îţi va fi sprijin şi ajutor. Bineînţeles, rugăciunea trebuie să premeargă acestei alegeri, dar dacă inima a ales deja, trebuie să ne rugăm ca să fie după voia lui Dumnezeu. Să lăsăm măcar puţin loc pentru voia lui Dumnezeu: „Nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu, Doamne!”. Nu „fie ce-o fi”, ci „Doamne, Tu ştii mai bine: eu vreau foarte tare, însă Tu ştii mai bine”.

Căsătoria și voia lui Dumnezeu

Această predare în voia lui Dumnezeu, şi nu căutarea voii proprii, vă va apăra de multe ispite care se întâmplă uneori atunci când cineva vrea înadins să se împlinească voia sa.

Glasul conștiinței este glasul voii lui Dumnezeu

Omul simte înăuntrul său îndemnul de a săvârşi ceva bun ca pe un glas venit din Cer. Există însă şi glasul eului nostru. Cunosc şi eu acest glas. Dar glasul pe care trebuie să-l aud nu este cel al egoismului meu, nu e glasul care vine din firea mea omenească, de lut, ci e glasul pe care-l aştept de Sus.

Pagini