voia lui Dumnezeu

Cu cât „vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează

Să nu căutăm cu tot dinadinsul a dobândi ceea ce cerem, ci să le lăsăm în voia lui Dumnezeu. Căci, cu cât „vânăm” lucrul pe care îl dorim, cu atât el se îndepărtează. Aşadar – răbdare, credinţă şi linişte. Şi dacă noi uităm, Domnul nu uită niciodată şi, dacă este pentru binele nostru, ne va da ceea ce trebuie şi când trebuie.

Arhimandritul Nicodim Sachelarie – despre cele trei feluri de credincioși

Împărţea pe credincioşi în trei categorii: credincioşii care fac voia lui Dumnezeu din iubire – dintre aceştia sunt foarte puţini; credincioşii care împlinesc poruncile din frica de Dumnezeu, şi credincioşii care le împlinesc din constrângere, siliţi de necazurile vieţii, aceştia formează majoritatea fiilor Bisericii.

Sfântul Ierarh Nifon, patriarhul care a îngrijit cu smerenie catârii Mănăstirii Dionisiu

După puţin timp, Sfântul Nifon Patriarhul şi-a luat ucenicul şi au plecat în taină de la Vatopedu la Dionisiu, mănăstirea sa din tinereţe, fără a fi cunoscut şi a spune cuiva cine este. După obiceiul acestei mănăstiri, fiecare monah nou venit trebuia să facă un timp ascultare la catâri şi să aducă cu ei lemne din pădure. Sfântul Nifon a făcut această ascultare cu smerenie şi dragoste, până când l-a descoperit Dumnezeu întregii obşti în chip minunat.

Avem mântuirea la îndemână: răbdarea în toate

Rabdă-le pe toate care vin și te vei mântui. Trebuie, totuşi, să rabzi conștientizând; altminteri, poţi să rabzi și să nu tragi niciun folos. 

Sfântul Cuvios Onufrie Pustnicul, făcătorul de minuni de la Sihăstria Voronei

Odată, mergând la vânătoare în pădurile Voronei, un boier din sfatul ţării, care avea o fiică bolnavă de epilepsie, a ajuns până la chilia marelui sihastru Onufrie. Deci, fiindu-i sete, a luat câteva mere căzute jos pe mormântul cuviosului. Din acestea mâncând acasă copila bolnavă, îndată s-a vindecat de boală. Asemenea şi alţi bolnavi, care veneau la mormântul lui, se făceau sănătoşi. Din această pricină, credincioşii din partea locului îl cinsteau ca pe un sfânt pe pustnicul Onufrie.

Nimeni să nu osândească din auzite

Atunci, avva Daniil venind a zis tânărului: „Când vei boteza pruncul şi vei face masa şi cumetria botezului, să mă chemi şi pe mine şi rudeniile şi prietenii tăi”. Iar el a făcut aşa. Şi când se ospătau, luând stareţul pe prunc în mâinile sale înaintea tuturor a poruncit să vorbească pruncul şi l-a întrebat: „Cine este tatăl tău?”.

Nu este pe pământ vreun om care să fie lipsit de cruce

De ce oamenii cu aceeaşi boală sunt unii deznădăjduiţi, descurajaţi, îngroziţi, iar alţii sunt senini şi zic: „În toate este voia lui Dumnezeu”? În virtutea faptului că harul lui Dumnezeu în unul este, în altul – nu.

„Am luat pentru o vreme de la tine darul”

„Eu întristez spre folos, urmărind mai degrabă să mântuiesc, decât să pierd pe cel ce l-am socotit să-Mi fie fiu.”

Căsătoria și voia lui Dumnezeu

Această predare în voia lui Dumnezeu, şi nu căutarea voii proprii, vă va apăra de multe ispite care se întâmplă uneori atunci când cineva vrea înadins să se împlinească voia sa.

Schimonahia Nazaria, prima stareţă a Mănăstirii Văratec

În anul 1788, după întemeierea Mănăstirii Văratec, Cuviosul Iosif Pustnicul a adus pe schimonahia Nazaria de la Durău şi a pus-o stareţă în Văratec. Astfel, smerita mireasă a lui Hristos, părăsind liniştea, se face începătoare unei obşti noi, devenind prima stareţă a Mănăstirii Văratec. Şi a condus cu multă înţelepciune duhovnicească soborul mănăstirii, din anul 1788 până în anul 1814.

Pagini