Este cu neputinţă să trăim fără luptă în care uneori biruim, iar alteori suntem biruiţi. Ceea ce nu ţine de voinţa voastră, lăsaţi aşa cum este, căci, dacă voiţi să procedaţi după mintea voastră, vă puteţi face mai mult rău şi puteţi adăuga durere la durere.

Cine biruie o patimă, acela biruie un demon, iar cine biruie două patimi, acela biruie doi demoni, iar cine se leapădă de zece sau mai multe patimi, acela bate o ceată întreagă de diavoli şi se va desfăta cu pacea sufletească. Biruinţa asupra patimilor se săvârşeşte cu puterea lui Dumnezeu. Puterile noastre slabe nu sunt de ajuns pentru aceasta. Acest lucru trebuie să-l recunoaştem cu smerenie şi prin smerenie să atragem asupra noastră mila şi ajutorul lui Dumnezeu.

Să ne înţelepţească Domnul să ducem fără făţărnicie lupta cu vrăjmaşul mântuirii noastre şi cu păcatul: fără înţelepţirea de la Domnul şi fără ajutorul Lui, biruinţa este cu neputinţă; noi suntem neputincioşi şi slabi fără ajutorul lui Dumnezeu, dar cu ajutorul lui Dumnezeu toate sunt cu putinţă, aşa cum a spus Apostolul: „Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte” (Filip. 4,13).

(Ne vorbesc Stareții de a Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 14-15)