Iadul este plin de suflete care nădăjduiau să ajungă în Rai. Nădejdea aceasta fără fapte de pocăinţă este mincinoasă, şi aceasta este de la vrăjmaşul. Dumnezeu nu ascultă pe cineva care zice numai: „Doamne, am greşit, iartă-mă!”, căci pocăinţa înseamnă înfrânare şi smerenie. Deci Dumnezeu ne cunoaşte inima, şi dacă este înfrântă şi smerită se îndură de dânsa.

Fericitul Augustin a afirmat despre David că a păcătuit o dată şi a plâns în toate zilele, şi tu păcătuieşti în toate zilele şi nu plângi niciodată.

Dacă ai pierdut sufletul, le-ai pierdut pe toate. Dacă îl câştigi, toate le câştigi. Numai să tai legătura păcatelor tale cu sabia grozavă a unei sincere pocăinţe.

Lasă avere copiilor tăi cinstea şi sincera ta pocăinţă. Dacă poţi acum şi nu vei vrea, va veni vremea când vei vrea şi nu vei mai putea.

Greşelile pentru care vom fi judecaţi se împart în patru feluri:

• răutăţile pe care le facem noi;

• răutăţile pe care le fac alţii din cauza noastră;

• bunătăţile pe care nu le-am făcut;

• bunătăţile pe care nu le-au făcut alţii, împiedicaţi de noi.

Toate, toate cu tot amănuntul vor fi cercetate.

(Părintele Arsenie Papacioc, Despre Spovedanie și Împărtășanie, Editura Elena, Constanța, 2013, pp. 24-25)