Între cei 150 de psalmi, doi îmi sunt cei mai apropiaţi: Psalmul 22 şi Psalmul 102.

Sunt psalmii bucuriei, psalmii revărsării sufleteşti de mulţumire lui Dumnezeu pentru binefacerile primite. Am putea zice, ca odinioară Avva Filimon: „Psalmii aceştia, parcă eu i-am făcut!”.

Cred că fiecare dintre noi ar trebui să ne alegem dintre psalmi unii care să se potrivească mai bine cu ceea ce simţim noi, ca să ne revărsăm sufletul în rugăciune prin psalmii respectivi.

Nu trebuie să citeşti neapărat 150 de psalmi ca să te mântuieşti.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pp. 116-117)