Murind cu brațele întinse pe Cruce, Iisus a cuprins în îmbrățișarea Sa pe toți oamenii și întreaga creațiune. El Însuși a murit în forma Crucii. De atunci și de aceea, toate crucile făcute după chipul lemnului pe care a fost răstignit Iisus au o putere deosebită. Ele sunt nu numai imaginea celei pe care a fost crucificat Mântuitorul.

Fiecare cruce continuă să poarte – tainic – pe Iisus Hristos răstignit. După cum cuvintele Lui rostite o singură dată dau putere, ca prin Duhul Sfânt, pâinea și vinul să se transforme, la Sfânta Liturghie, în Trupul și Sângele Lui, tot așa Crucea care L-a purtat atunci continuă să-L poarte până în veac. Putem spune că cine a înțeles taina Crucii a înțeles viața, și cine a înțeles viața, acela poate cunoaște și fericirea ei.[…]

Crucea este cel mai înalt simbol al creștinismului, scară pe cer rezemată, drapel al omenirii. Prin Cruce a fost biruit satana; Crucea alungă pe demoni. Ea întruchipează pe linia verticală legătura dintre cer și pământ, dintre Dumnezeu și om, iar pe linia orizontală legătura dintre om și om, ancorată în Dumnezeu.

Ea unește totodată mintea cu inima, umăr cu umăr, adică putere cu putere în Hristos. Crucea ne este dată ca arma cea mai puternică împotriva satanei, a satanizaților, a ispitelor, a greutăților căci noi nu suntem singuri ci cu Iisus Hristos care a biruit prin ea.

(Preot Boris Răduleanu, Semnificația Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, București, 1996, pp. 127-129)