Uneori, când alunecăm în cotidian, firele de nisip ale problemelor zilnice ce ne frământă, deodată se ridică şi ne par munţi prăpăstioşi ce stau gata să ne înghită cu hăurile lor fără fund.

Smulgându-ne şi ridicându-ne mai sus puţin de acolo, privind aceste probleme în lumina eternităţii, necazurile noastre se fac aşa de mărunte şi aştern pe faţa noastră un zâmbet şi în inimi tăria de a lucra liniştiţi la rezolvarea tuturor problemelor cu pace.

Vedem că muntele ce ni se părea de netrecut, problema ce ni se părea de nerezolvat, în lumina timpului se dezleagă cu uşurinţă, se trece fără greutate.

(Arhiepiscopul Iustinian Chira, Convorbiri în amurg, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2006, pp. 188-189)