Când cineva se lasă în seama lui Dumnezeu, El nu-l lasă

Când noi, din mărime de suflet, Îl facem pe Dumnezeu să Se bucure de viața noastră, atunci El dăruiește cu îmbelșugare binecuvântările Sale fiilor Săi mărinimoși în ceasul în care au trebuință de ele.

Părintele Tihon, atunci când s-a dus la Coliba Sfintei Cruci, nu avea biserică, deși îi era absolut ne­cesară. Nici bani nu avea ca s-o facă, ci numai o mare credință în Dumnezeu. Într-o zi, s-a rugat și a pornit spre Karyes, cu credința că Dumnezeu îi va iconomisi banii de care avea trebuință ca să facă biserica. Înain­te de a ajunge la Karyes, îl strigă de departe starețul Schitului Sfântul Ilie. Când s-a apropiat Părintele Tihon, starețul i-a spus: „Un creștin evlavios din Ame­rica mi-a trimis acești dolari ca să-i dau unui pustnic care nu are biserică. Sfinția Ta nu ai biserică. Ia-i și fă-ți!”. Atunci părintelui Tihon i-au dat lacrimile de emoție și recunoștință față de Bunul Dumnezeu, Care, ca un cunoscător de inimi, se îngrijise pentru biserică mai înainte ca el să-L roage, în așa fel încât să aibă banii pregătiți atunci când îi va cere.

Când cineva se lasă în seama lui Dumnezeu, El nu-l lasă. Și într-adevăr, dacă mâine la ora zece ai nevoie de ceva, atunci când ceea ce ceri nu este ceva nerațional, ci o nevoie reală, la 9 și 45 sau la 9 și jumătate Dumnezeu îl are gata ca să ți-l dea. De pildă ai trebuință de un pahar la ora nouă. La 9 fără 5 îți vine paharul. Ai trebuință de 500 de drahme? În ceasul când ai trebuință de ei îți vin exact 500 de drahme, nici 510, nici 490. Am observat că, dacă, de pildă, mi-ar trebui ceva mâine, Dumnezeu îl prevede de azi. Adică înainte de a mă gândi eu, Dumnezeu Se gândește mai devreme și-mi dăruiește acel lucrul în ceasul în care am trebuință de el. Pentru că de acolo de unde vine, ca să ajungă la mine exact în ceasul în care am trebuință, văd de cât timp ar fi nevoie. Deci Dumnezeu se îngrijește de mai înainte.

Când noi, din mărime de suflet, Îl facem pe Dumnezeu să Se bucure de viața noastră, atunci El dăruiește cu îmbelșugare binecuvântările Sale fiilor Săi mărinimoși în ceasul în care au trebuință de ele. După aceea toată viața trece însoțită de binecuvân­tările dumnezeieștii purtări de grijă. Ore întregi vă pot povesti întâmplări despre minunata purtare de grijă a lui Dumnezeu.

(Cuviosul Paisie AghioritulCuvinte duhovnicești, vol.2: Trezvie duhovnicească, traducere de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2011, pp. 275-276)

De la același autor

Ultimele din categorie