Când iubești pe cineva, intri în sfera bucuriei, ești satisfăcut de însuși faptul că iubești. Pentru că Domnul Hristos știa și știe lucrul acesta, a rânduit și iubirea față de dușmani. Nu numai în înțelesul că dacă nu iubești pe dușmani te păgubești sau în înțelesul că dacă îi iubești nu răsplătești răul cu rău, ci mai cu seamă în înțelesul că, iubind pe dușmani, ai încă un prilej să te simți iubit, iubirea fiind aducătoare de fericire, aducătoare de bucurie.

(Arhim Teofil Părăian, Din vistieria inimii mele, Ediţie îngrijită de Aurelian Popescu, Editura Craiova, Craiova, 2000, p. 113)