Când sufletele dansează de bucurie – Un dialog neașteptat

Această maică, această femeie, a trăit cu adevărat în Hristos Domnul şi cu El! A trăit Poruncile Lui ca iubire şi nu ca nevoinţă! L-a iubit pe Domnul şi L-a văzut în orice faţă omenească și L-a slujit în orice suferind întâlnit în Cale!

Am fost rugată să scriu un cuvânt despre Maica Gavrilia!

Dar nu sunt vrednică în nici un fel să scriu acest cuvânt! Mintea mea nu găseşte cuvinte potrivite. Uimirea mea nu poate fi cuprinsă de nici un gând.

Această maică, această femeie, a trăit cu adevărat în Hristos Domnul şi cu El! A trăit Poruncile Lui ca iubire şi nu ca nevoinţă! L-a iubit pe Domnul şi L-a văzut în orice faţă omenească și L-a slujit în orice suferind întâlnit în Cale!

Cum să vorbesc despre Maica Gavrilia?!

Tot ce pot să fac este să vă rog, pe cei ce ţineţi în mână această carte, să nu vă comparaţi cu sfinţia sa. Ea este un model de admirat, cum spunea un Părinte despre creştinii care chiar trăiesc evanghelic, şi nu neapărat de imitat. Avem nevoie de astfel de modele pentru a ne vedea în smerita noastră realitate şi pentru a nu deznădăjdui la gândul că nu mai sunt oameni pe pământ care să trăiască Evanghelia aşa cum o cere Domnul. Ei sunt mulţi, se roagă pentru noi şi trăiesc în ascunsul în care Îl văd pe Domnul în Lumina cea neapropiată, rugându-se pentru noi. Să mulţumim Domnului că îngăduie ca unii dintre ei să fie cunoscuţi şi de noi.

Da, avem nevoie de modele pe care nu le putem imita, ci doar admira. Şi asta e un mare dar, pentru că dorinţa de a imita decade, de cele mai multe ori, în rivalitate şi, când modelul este mult superior, ca în cazul de faţă, doritorul va simţi nevoia pătimaşă de a judeca, de a ponegri, de a pune la îndoială realitatea modelului. Vedem asta şi în ce o priveşte pe Maica Gavrilia care e privită de unii ochi răi ca „ecumenistă”, non-conformistă etc. Nu eu o voi apăra pe Maica de acestea, că o apără Duhul Sfânt Care răzbate până la noi prin cuvintele ei!

Dacă e să apăr pe cineva, i-aş apăra pe cei ce-ar putea să cadă în această ispită rugându-i ca înainte de a se compara cu Maica după sugestiile vrăjmaşe, să se oglindească pe ei înşiși cu onestitate, în mărturiile sale de mai mai jos:

Domnul m-a trimis în India fără bani pentru că pot vedea măreţia şi slava Lui, ca să pot fi martora felului în care El se îngrijeşte de noi atunci când ne lăsăm complet în mâinile Sale... Am văzut toate acestea cu ochii mei, am văzut-o la fiecare pas în toți acei ani în India. De atunci şi până astăzi nu am încetat nici măcar un singur moment să mă minunez de lucrarea Lui..."

Vedeţi voi, am locuit mulţi ani în India - o ţară foarte săracă, oprimată, plină de suferinţă, care nu-L cunoaşte pe Hristos. Ei bine, să luăm acum o ţară în care Hristos este cunoscut, cum ar fi Elveţia sau Franţa. De îndată ce cobori din tren, nu vezi altceva decât feţe triste, îngrijorate. Cu toţii par nerăbdători! Ce s-a întâmplat aici? Bucuria s-a pierdut. Este într-adevăr un lucru foarte grav! În India, oamenii Îl aşteaptă pe Hristos şi această aşteptare este plină de bucurie. Noi Îl «avem» pe El, dar nu-L reflectăm. E numai vina noastră pentru asta. Suntem foarte vinovaţi..."

Am fost adesea întrebată: «De ce îi consideraţi pe indieni ca fiind de-ai dumneavoastră? Sau pe musulmani sau evrei?» Pur şi simplu pentru că-L văd pe Hristos Însuşi în ei. Poate că ei nu sunt încă conştienţi de El, dar am văzut că mulţi dintre ei acţionează ca şi cum ar fi călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu...

Problema n-o constituie aceşti oameni care nu-L pot accepta pe Hristos, ci persoanele care-L prezintă pe Hristos acestor oameni, care nu trăiesc conform Cuvântului Său. Ei oferă doar cuvinte şi nu un exemplu viu, «Cuvântul întrupat», deşi Hristos a spus: «Eu sunt viaţa...» Aşadar, oamenii aud aceste lucruri, citesc despre ele şi chiar le pun în practică, dar nu doresc să devină creştini. Pentru că, aşa cum i-a spus Gandhi marelui misionar Stanley Jones: «Voi, creştinii, sunteţi cel mai prost exemplu de creştinism...» Şi atunci?" (p.46)

Maica Gavrilia vorbea cinci limbi: zâmbetul, lacrimile, atingerea, rugăciunea şi dragostea. „Cu aceste cinci limbi poţi călători în jurul lumii şi toată lumea este a ta. Îi iubeşti pe toţi la fel  indiferent de religie sau naţionalitate, indiferent de orice. Poporul lui Dumnezeu este pretutindeni. Şi niciodată nu poți ști dacă persoana pe care o întâlneşti astăzi nu va fi sfântă mâine” (p. 49).

«Unde te duci, ce faci, cum trăieşti, dacă îi ajuţi pe alții sau nu, contează prea puţin. Doar un singur lucru este: calitatea şi cantitatea iubirii pe care o dăruieşti tuturor - tuturor, fără discriminare.» (53)

Ori de câte ori mă invitau să vorbesc, spuneam mereu: Sunt deosebit de fericită să vă stau alături în această ţară de «Dinainte de Hristos», pentru că observ că sunteţi în căutare şi sper că într-o zi, ca mulţi alţii din întreaga lume, şi dumneavoastră să găsiţi Lumina..." (p. 69)

lată şi duhovnicescul discernământ al Maicii Gavrilia: „Am observat, de mai multe ori, că această învăţătură (indiană) nu este potrivită pentru un creştin. Acest tânăr creştin prieten de-al tău a vrut să îmbine filosofia, literatura şi religia şi, dacă este posibil, să adapteze toate acestea la învăţătura lui Hristos. Dacă ar fi acceptat filosofia indiană ca pe o simplă filosofie, nu i s-ar fi întâmplat nimic. Dar când a ajuns să-şi dorească să devină zeu  pentru că aşa cum spun ei, guru este întruparea unui zeu  atunci...”

Totuşi ar trebui să ştiţi - şi o voi spune din nou - că atunci când vă supuneţi în întregime puterii şi dragostei lui Dumnezei, veţi înţelege că totul - ascultaţi cu atenţie, TOTUL - se face fie pentru că Dumnezeu vrea sau pentru că Dumnezeu permite. Nu există a treia variantă! Prin urmare, de vreme ce Dumnezeu vrea aşa, accept cu toată inima mea; din moment ce Dumnezeu permite aşa, iarăşi, accept cu aceeaşi bucurie. Pentru că El are motivele Sale - este vorba de o lecţie... Nu îndrăznesc să întreb «de ce». Niciodată! Pentru că cel care întreabă «de ce», scrie «eu». Şi unde există «eu», nu poate exista nici progres; nici speranţă."

Îmi dau seama că nimic nu se poate întâmpla fără voia lui Dumnezeu sau fără permisiunea Lui. Tocmai pentru că El este Atotputernic. De aceea, eu nu sunt niciodată îngrijorată, deşi se petrec atâtea nenorociri în jurul nostru. Nu mă simt deloc tensionată sau speriată, pentru că întotdeauna mă supun voii lui Dumnezeu."

Vă mulţumesc pentru acest exerciţiu de smerenie şi vă răsplătesc răbdarea cu o prorocie a Maicii pe care o doresc împlinită şi pentru noi:

Va veni totuşi o vreme când vei fi atât de sigur de dragostea lui Dumnezeu şi atât de atent să nu judeci alte persoane sau să faci ceva care le-ar putea răni, încât nu vei mai avea nicio povară pe conştiinţă. Apoi, cu bucurie, vei primi bucuria lui Dumnezeu şi o vei da altor persoane. Eu asta cred. Apoi, vom începe să spunem: «Mulţumesc, mulţumesc, mulţumesc» şi... vom dansa de bucurie!"

Amin!

Maică Gavrilia, roagă-te pentru noi!

Cu rugăciune şi respect,

Maica Siluana Vlad

(Maica Siluana Vlad în prefața volumului Maica Gavrilia. Asceta iubirii, Editura Episcopiei Giurgiului, 2014)

De la același autor

Ultimele din categorie