Când vede diavolul că vrea cineva să-şi cureţe inima, el caută să-l tulbure prin vedenii.
Când cineva caută să zică „Doamne Iisuse...”, sunt fel şi fel de încercări. Prima dată, diavolul caută prin cele cinci simţiri să atace. Pe măsură ce cauţi să nu fii rob celor cinci simţiri, atunci Duhul Sfânt te ajută la rugăciunea inimii. Pe măsură ce cauţi să te nevoieşti, pe acea măsură Duhul Sfânt ajută minţii să capete rugăciunea inimii. Duhul Sfânt o duce pe minte în inimă. Ca să ştii acest lucru, sunt unele dăţi când El se lasă simţit.
Când vede diavolul că vrea cineva să-şi cureţe inima, el caută să-l tulbure prin vedenii. Când te înşală diavolul, ai nevoie de trei sau patru zile de pocăinţă ca să scapi de el şi să ajungi în locul din care ai căzut.
(Părintele Proclu Nicău, Lupta pentru smerenie și pocăință, Editura Agaton, Făgăraș, 2010, pp. 10-11)
Despre Părintele Proclu Nicău
Părintele Proclu Nicău, pe numele de botez Gheorghe, s-a născut pe data de 13 noiembrie 1928, în satul Mitocu Bălan, județul Neamț. A fost închinoviat la Mănăstirea Sihăstria din județul Neamț, la data de 1 noiembrie 1948. A fost trimis în 1949, împreună cu alți viețuitori ai Sihăstriei, la Mănăstirea Slatina, pentru revigorarea vieții monahale de aici. Părintele a ucenicit pe lângă mari stareți ai monahismului românesc: arhimandritul Cleopa Ilie și ieroschimonahul Paisie Olaru. Experiența duhovnicească a părintelui Proclu s-a îmbogățit și prin viața sa de retragere. După Decretul 410 din 1959, cu binecuvântarea părintelui Cleopa, duhovnicul său, părintele Proclu a ales viața de liniște. Zeci de ani, părintele a trăit în simplitate, într-o căsuță de la marginea satului Mitocu Bălan.
