Care este simbolistica lumânării?
Oricât de multe lumânări am aprinde, flacăra este una și aceeași: focul cel nestins de la tronul lui Dumnezeu.
Flacăra lumânării de ceară, luminătoare și vie, primește a fi expresia sentimentului rugător: așa aș dori să fie inima mea către Tine, Doamne! Ceara moale și curată, care vine din lucrul harnicei albine – dar vai, cât de trândav sunt eu! – lumânarea cea sveltă și dreaptă, întruchipează ceea ce ar trebui să vină din interiorul rugii omului.
Oricât de multe lumânări am aprinde, flacăra este una și aceeași: focul cel nestins de la tronul lui Dumnezeu.
Aceeași căldură, aceeași lumină, aceeași curățenie avem în fiecare din ele. Cel ce se roagă aprinde o lumânare luând lumină de la cele deja aprinse, și o pune înaintea icoanei, se închină, îngenunchează cu fața la pământ. Întreaga ființă, trup și suflet se află în rugăciune, respiră și trăiește în ea: o trăire.
(Tito Colliander, Credința și trăirea Ortodoxiei, traducere de Părintele Dan Bădulescu, Editura Scara, București, 2002, p. 45)
Să așteptăm cu încredere bucuriile promise de Dumnezeu!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro