Să ai o carte a cugetului în care să scrii păcatele cele din fiecare zi și, în fiecare zi, pune-ți înainte cartea și socotește lucrul cel bun și cel rău pe care l-ai lucrat. Și adu-ți aminte de râul cel de foc, de viermele cel neadormit, de iadul ca amar, ca, prin frica muncilor, lucrul cel bun să-l adaugi, iar pe cel rău să-l scazi. Să lăcrimăm mai înainte de vreme, ca să nu scrâșnim din dinți întru acea vreme. Să plângem vremelnic, ca prin această jertfă să fim plăcuți lui Dumnezeu. Cu apa aceasta adăpându-se, omul aduce roadă. Cu apa aceasta țărâna se spală, cu apa aceasta focul se stinge, întunericul se luminează, legăturile se dezleagă, cei rătăciți se întorc, toți se mântuiesc, Dumnezeu se proslăvește. Cu apa aceasta și Petru și-a spălat întinăciunile făcute de dânsul, că, ieșind afară, a plâns cu amar. Dumnezeului nostru, slavă!

(Proloagele, volumul 1, Editura Bunavestire, pp. 447-448)