- Părinte, ce este dreptatea dumnezeiască?

 - Dreptatea dumnezeiască este să faci ceea ce îl odihneşte pe aproapele tău. Dacă, de pildă, ai de împărţit ceva cu cineva, dă-i nu numai jumătate din ceea ce ai, ci cât vrea acela. Să-l întrebi: „Câte vrei? Două şi jumătate? Trei? Ia-le”. Să dai cele bune şi să-ţi iei cele stricate. Să dai pe cele mai multe şi să le ţii pe cele mai puţine. Iată, să zicem că o soră ne aduce zece prune. Dacă eu, din pricina lăcomiei pântecelui, mănânc opt şi-ţi las ţie două, te nedreptăţesc. Dacă spun: „Deoarece suntem doi, voi mânca eu cinci şi-ţi voi lăsa ţie pe celelalte cinci”, atunci fac dreptate omenească. Iar dacă văd că-ţi plac prunele şi eu mănânc numai una şi-ţi spun: „Fă dragoste şi mănâncă-le tu pe celelalte, pentru că mie nu-mi prea plac şi mă deranjez la intestine”, atunci fac dreptate dumnezeiască.

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Nevoinţă duhovnicească, vol. III, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2003, p.106)