Să nu spui niciodată că ţi-ai pierdut dreptul, pentru că aceasta te va răsturna. Dacă se va cuibări înlăuntrul tău «De ce să-mi pierd dreptul?», atunci vei deveni un alt om, va pleca Harul. Scopul nostru este să dobândim Lumina. Aceasta este cea mai bună avere. Fie ca rugăciunea să le risi­pească pe toate! Stăpânirea întunericului este trecătoare. Uneltirile lui nu au lumină. Cea mai mare avere este să stăm lângă Hristos cu răbdare, să nu ne clătinam. Atunci vei fi cel mai fericit om.

Atunci când vorbim, totdeauna cădem. Odată, în sat, o femeie foarte nervoasă a început să ne ocărască şi ne-a spart cu pietre toate geamurile. A venit poliţia şi ne-a întrebat:

— Să facem reclamaţie?

— Nu, le-am răspuns.

Să mergi la poliţie numai dacă eşti vreun episcop şi este defăimat clerul prin ziare. Atunci da, pentru tine însuţi nu. Tu întoarce-le spatele cu un zâmbet rece şi pleacă departe.

Cei care cred în Satana sunt tulburaţi, căci îi ajută cu lumină satanică, îi ridică la înălţime. «Luminează» masele cu energii satanice ca să atragă omenirea în întu­neric. Aceştia însă nu au luminare. Căci de unde să o aibă? Din aiureala lor? În timp ce ceilalţi sunt luminaţi de sus. Nu te lua după lume, dar nici nu te purta cu asprime cu oamenii. Căci altfel vei fi stăpânit de cru­zime. Fă-te uneori că nu ştii nimic, pentru că de te vei încurca cu vorbirea de rău, cum o vei mai scoate la capăt?

Acum lumea este fără temelii. De jos până sus, cu toţii suntem într-o ceaţă, însă cel care va striga după ajutor, se va mântui. Hristos este Izvorul bunătăţii. Lumea crede în bani şi în dragostea trupească. Dar numai credinţa în Hristos Cel fără de păcat ne va mântui.

Dacă vei începe să discuţi cu lumea, te vei ameţi şi nu vei putea să te rogi. Aşa cum mâncarea îşi pierde gustul atunci când pui apă în ea, tot astfel din multa vorbire slăbeşte râvna pentru rugăciune.

(Anastasie Malamas, Ca aurul în topitoare, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ed. a 2-a, Editura Evanghelismos, București, 2012, pp. 28-29)