Dacă omul are Harul lui Dumnezeu, nu se teme de nimic. De aceea, să cerem întotdeauna Harul lui Dumnezeu, făcându-ne semnul Sfintei Cruci. Vă amintiți de întâmplarea aceea din Lavsaicon? Un monah s-a dus să ia apă din fântână  și, deoarece a văzut în ea o aspidă (șarpe veninos), a plecat înfricoșat, fără să ia apă. "Αvva, suntem pierduți, i-a spus el starețului. În fântână este o aspidă". "Bine, îi spune starețul, dacă în toate fântânile vor intra șerpi veninoși, ce vei face? Vei muri de sete?". Și starețul ducându-se, a însemnat fântâna cu semnul Sfintei Cruci, a luat apă și a băut. "Acolo unde se pogoară puterea Crucii, răutatea satanei nu are putere". 

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 283-284)