«Învredniceşte, Doamne, în ziua aceasta fără de păcat a ne păzi noi». Adeseori v’am repetat această rugăciune a Bi­sericii. Viaţa fără de păcat pe pământ ne deschide porţile ce­rului. Nu bogăţia intelectuală mântuieşte persoana. Viaţa fă­ră de păcat este cea care ne pregăteşte pentru viaţa cu Dum­nezeu în veacul ce vine. Harul Duhului Sfânt ne învaţă reali­tăţile vecinice în măsura în care trăim după aceste porunci: iubeşte pe Dumnezeu Făcătorul tău din toată fiinţa ta, şi iu­beşte pe aproapele ca însuţi pe tine. Da, păziţi întotdeauna aceste porunci!

Stăruiţi în rugăciune, stăruiţi în strădanie, petreceţi o zi fără de păcat. Tot restul vi se va da de Însuşi Dumnezeu.

Pentru a păstra harul Duhului Sfânt trebuie să ne înfrâ­năm de la tot gândul ce nu place lui Dumnezeu, ne spune Stareţul Siluan. Iată lucrarea noastră. Iată cultura noastră. De vreme ce este vorba de vecinica mântuire, aceasta nu se sfârşeşte niciodată. Începem şi reîncepem la nesfârşit.

(Arhimandritul Sofronie Saharov, Din viață și din duh, traducere de Ierom. Rafail Noica, Reîntregirea, Alba Iulia, 2011, p. 19)