Consumarea Scripturii de către noi, împărtășirea noastră de Cuvântul lui Dumnezeu în Sfânta Biblie este o împărtășire duhovnicească. Hristos ne umple de prezența Sa, de energiile Sale. Este un alt fel de Euharistie. Toate darurile sunt o împărtășire de Hristos. Iar acest lucru se aplică și lecturii făcute în stare de rugăciune. Toate darurile vin, așadar, dacă suntem în stare de rugăciune și în comuniunea Bisericii. Trebuie să cerem, să ne deschidem acestor daruri, și atunci ele vor veni.

Avem partea noastră în realizarea comuniunii între Dumnezeu și noi: partea noastră este rugăciunea. Fără rugăciune, această comuniune nu este cu putință. Dacă este făcută în această stare de rugăciune, citirea Bibliei e pentru noi prilej de a primi darul lui Dumnezeu. Dar acest lucru este valabil mai cu seamă dacă facem această rugăciune în comuniune, în Biserică. E o altă căldură, o mai mare bogăție atunci când suntem împreună în numele lui Dumnezeu, când toți frații sunt împreună; se înțeleg reciproc, e o altă viață. Găsesc în Dumnezeu mult mai ușor bogăția Lui și bogăția vieții,atunci când în El ne întâlnim mai mulți din cei care își află originea în El.

(Dumitru Stăniloae, Marc-Antoine Costa de Beauregard, Mică Dogmatică vorbită, dialoguri la Cernica, Editura Deisis, Sibiu, 2007, pg. 156)