Este vădit, după spusele Sfinților Părinți, că sunt două feluri de credință. Prima este credința rațională, numită credință din auzire, fiind o credință începătoare, credință simplă. A doua este credința întemeiată pe vederea lui Dumnezeu (theoria), este credința celor desăvârșiți și care mântuiește pe om. Cele două feluri de credință nu sunt potrivnice una alteia. Prima este începătoare, iar cealaltă este urmarea celei dintâi. Deci noi primim credința Sfinților Părinți ai Bisericii spre a ne curați inimile de patimi și a urca cu izbândă treptele curățirii. Împlinind aceasta, ajungem la luminarea minții, care este al doilea fel de credință, așa-numita credință întemeiată pe vederea dumnezeiască.

Când Adam a fost zidit de Dumnezeu, se afla în starea de luminare a minții. Dar, după cădere, a ajuns pradă feluritelor patimi. Deci acum avem nevoie de dreapta credință spre a ajunge la credința din vedere, adică luminarea minții, iar de acolo la vederea lui Dumnezeu. Prima credință ne deschide calea spre tămăduire, iar a doua este roadă și urmarea tămăduirii omului.

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă, Editura Sofia, p. 31)