Nu poți, cum se știe, să-ți întemeiezi pacea pe gura lumii și lătratul dracilor, ci pe lupta personală de a rămâne lângă Iisus Hristos, ca un erou al Lui.

Să stai în blagoslovenia locului unde ești și să înțelegi cu adevărat că Bunul Dumnezeu îngăduie multe atacuri împotriva noastră și nimic, cu adevărat nimic, nu se face fără de voia Lui.

Noi însă să câștigăm lupta și zilele acolo unde ni se îngăduie să răsuflăm, acolo unde suntem rânduiți să purtăm crucea. Și cruce înseamnă să ducem ceea ce nu ne convine.

(Arhimandritul Arsenie Papacioc, Scrisori către fiii mei duhovnicești, Mănăstirea Dervent, Constanța, 2000, p. 143)