Ia să-și închipuie cineva dintre creștinii noștri că a pierdut pe unicul său fiu iubit! Oare ce n-ar face pentru aflarea lui?! Câtă lume n-ar întreba pentru el!? Câte publicații n-ar face pentru căutarea și aflarea lui!? Câte ținuturi, orașe, sate, țări și mări n-ar cutreiera pentru aflarea lui? Oare n-ar cheltui bani, case și averi pentru aflarea lui?

Sau dacă copilul iubit al cuiva și ar fi bolnav de moarte, oare n-ar cheltui părinții săi până și toată averea pentru doctorii și doctori, pentru salvarea lui de la moarte? Dacă s-ar întâmpla să-l afle ori să-l salveze de la moarte, așa e că l-ar îmbrățișa și nu l-ar mai părăsi? Apoi, cu cât mai mult trebuie să facem noi aceasta, când e vorba de a afla pe Dumnezeu?

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Învățături despre rugăciune, Editura Agapis, București, 2008, p. 23)