Bătrânul Amfilohie le spunea călugărițelor sale: „Eu doresc ca voi să întemeiați stații de rugăciune pe insulele noastre. Eu vreau să ascult vocea Domnului în voi. Vreau ca Domnul să vorbească prin inima voastră! Să devină tron al lui Dumnezeu prin Rugăciunea lui Iisus”.

Bătrânul Porfirie zicea: „Faceți metanii când vă rugați, chiar dacă acest lucru vă obosește! Rugăciunea însoțită de o nevoință de bunăvoie este mai plăcută lui Dumnezeu și dă roade”.

Ieronim, Bătrânul din Eghina, sfătuia: „Dacă mintea ta se află în Dumnezeu, tu te poți ruga, chiar dacă te afli în pat! Din contră, dacă mintea ta este aiurea, chiar dacă ești în genunchi, tu n-ai emoția rugăciunii și rugăciunea ta rămâne fără rod. Nu simți nicio ușurare și te doare capul, căci rugăciunea nu-ți aduce nicio bucurie”.

Într-una din scrisorile sale, Bătrânul Iosif explică: „Dacă cineva rămâne aproape de mine, va auzi rugăciunile și gemetele mele și va vedea lacrimile pe care le vărs pentru frații mei. Toată noaptea eu mă rog și strig: Doamne, mântuiește-i pe toți frații mei sau șterge-mă și pe mine din Cartea Vieții, căci nu vreau să ajung singur în Rai”.

(IPS Andrei Andreicuț, Mai putem trăi frumos?, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2012, pp. 98-99)