În Lavra Sfintei Treimi a Sfântului Serghie din Radonej am văzut o biserică, și înscrisul pe ea era: „Cunoscutului Dumnezeu”. Această pretenție e cât se poate de îngăduită omului. Însă după stricarea noastră morală, noi ne naștem în păcate, și trăim într-o lume care nu se roagă, căreia îi este frică de Hristos mai rău decât de orice altceva. De aceea Hristos și zice: „Dacă veți urma Mie, atunci veți fi urâți de toate neamurile, pentru numele Meu”. Noi toți trebuie să ne punem în această perspectivă: cum să ocolim păcatul. Tot tragismul istoriei este în esența lui, urmarea mândriei. Făptura care se socotește pe sine a fi un dumnezeu, devine diavol, în vârtutea autoîndumnezeirii – iată esența conceptului cădere.

(Arhimandritul Sofronie, Cuvântări duhovnicești, vol I, Editura Accent Print, p. 108-109)