De ce este necesară educaţia religioasă a copiilor în şcolile primare?

Trei sunt instituţiile de bază care contribuie la creşterea şi educaţia religioasă şi duhovnicească a copiilor până la vârsta de 14-16 ani. Prima este familia, unde se nasc trupeşte şi sunt educaţi copiii de către părinţi, în iubire de Hristos, până la vârsta de șapte ani. A doua este şcoala primară şi gimnazială, unde copiii primesc primele cunoştinţe despre Dumnezeu şi despre morala creştină, de la învăţători şi preoţi. Iar a treia, şi cea mai înaltă şcoală de educaţie creştinească, este Biserica, maica de obşte a tuturor, în care copiii şi noi toţi, ne naştem duhovniceşte din apă şi din duh, prin Sfântul Botez, în numele Preasfintei Treimi şi unde fiecare îşi mărturiseşte păcatele, primeşte Sfânta Împărtăşanie şi se uneşte tainic, prin rugăciune şi învăţătură, cu lisus Hristos, Mântuitorul lumii.

De aceea, educaţia religioasă în şcolile primare şi în gimnazii nu numai că este obligatorie, dar este şi hotărâtoare pentru creşterea copiilor, din cea mai fragedă vârstă, în credinţa adevărată în Dumnezeu, prin formarea şi pregătirea lor pentru viaţă.

Şcolile, fără educaţie religioasă, nu pot creşte copiii în spirit creştin, nici nu le pot imprima o morală evanghelică ortodoxă, aşa cum s-a întâmplat în şcolile noastre în ultimii 40 de ani.

(Arhimandrit loanichie Bălan, Călăuză ortodoxă în familie și societate II,  Ediția a III-a, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători Neamț, 2010, p. 89)