Dragostea este un sentiment ui­mitor, însă ea nu este numai un sen­timent, ea e o stare a întregii fiinţe. Dragostea începe în clipa când văd în fața mea un om şi străvăd adâncurile lui, când văd deodată esenţa lui. Bineînţeles, când spun: „eu văd", as­ta nu înseamnă: „pătrund cu mintea" sau „văd cu ochii", ci „pătrund cu toa­tă fiinţa mea".

Taina iubirii fa­ţă de om începe în clipa când ne ui­tăm la el fără dorinţa de a-l poseda, fă­ră dorinţa de a stăpâni asupra lui, fără dorinţa de a ne folosi în vreun fel de darurile lui sau de personalitatea lui, ci doar privim şi ne minunăm de fru­museţea care ni s-a descoperit.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Taina Iubirii, Editura Sophia, București, 2009,  p. 57)