Frica de Dumnezeu se transformă în iubire de Dumnezeu, mai ales după ce Îl cunoaștem cât de cât și îi simțim inima cea mare și încăpătoare de Părinte. Sfântul Dorotei ne arată că sunt două frici. Una începătoare și una desăvârșită… De pildă: cineva face voia lui Dumnezeu din frică de chinuri. Acesta, cum am spus, este încă începător. El nu face încă binele pentru el însuși, ci de frica bătăilor.

Altul face voia lui Dumnezeu, iubindu-L pe Dumnezeu Însuși, dorind în chip deosebit să-I placă lui Dumnezeu. Acesta știe ce este binele însuși, acesta a cunoscut ce înseamnă a fi cu Dumnezeu. Acesta este cel ce are iubirea adevărată pe care sfântul o numește desăvârșită. Și această iubire îl duce pe el la frica desăvârșită.

(PS Calinic Argatu, Episcop al Argeșului și Muscelului, Veșnicia de zi cu zi, Editura Curtea Veche, București, 2006, p. 99)