Domnul ne învață din Împărăția Cerurilor. Noi însă nu-L credem – nu credem că nu e voie să fii mojic, și suntem mojici; nu credem că nu e voie să te enervezi, și ne enervăm; nu credem că nu e voie să invidiezi, și invidiem bunăstarea altora. Iar unii îndrăznesc să invidieze si harismele duhovnicești de la Dumnezeu – acesta este, îndeobște, un păcat înfricoșător, pentru că fiecare primește de la Dumnezeu ceea ce poate el să poarte.

Între oameni este foarte răspândită această boală a invidiei: ea fierbe în toți. Ne invidiem unii pe alții. Tot timpul ni se pare una sau alta, toți ne dorim ceva mai grozav, mai bun, tot căutăm ceva pentru noi înșine. De această apucătură trebuie să scăpăm, pentru că dragostea tocmai că nu caută ale sale, ci caută folosul celuilalt. Iată înțelegerea pe care ar trebui să ne-o însușim. (Protoiereul Dimitrie Smirnov)

(Cum să biruim iubirea de arginți, Editura Sophia, București, 2013, p. 62)