Eleganța și discreția creștinismului. Dovezi:

– Cine nu recunoaște binele care i s-a făcut, săvârșește un mare păcat. Dar mai mare e păcatul celui care așteaptă să i se arate recunoștința pentru binele făcut.

– Cine postește, se cuvine să-și ungă părul și să-și spele fața.

– Cine se roagă, să se închidă în camera sa și să încuie ușa.

– Cine face milostenie, să nu știe stânga ce face dreapta sa.

– Cine e poftit la cină, să se așeze la capătul de jos al mesei.

– Nimeni să nu silească pe aproapele său, nici măcar pentru a-i face un bine.

– Nici Domnul nu intră nechemat.

– Cine e în slujba lui Mamona, măcar aceluia să-i fie credincios (Luca 16, 11).

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, p. 332)