Experienţe trăite după Sfântul Botez

Când am intrat în apă cu tot trupul, am simţit o mare bucurie. Parcă trupul meu înota în Harul Sfântului Duh. Când am ieşit din apa sfinţită, am simţit că toate păcatele mele au căzut precum nişte solzi, de pe trupul meu. 

La 25 decembrie 2005 s-a botezat o familie cu patru copii. Erau foşti catolici. Au primit numele de Atanasie şi Maria.

Iată impresiile scrise ale lui Atanasie Kemgurukiye, după ieşirea sa din baptisteriul Bisericii Ortodoxe:

„Înainte de a intra în Biserica Ortodoxă nu cunoşteam nimic despre învăţătura ei şi nici măcar despre existenţa ei. Am început să citesc din cărţile pe care mi le-a dat părintele D. Încet, încet am început să înţeleg diferenţele dintre această Biserică şi celelalte biserici şi că doar aceasta este cea adevărată, din epoca Apostolilor şi până astăzi. Împreună cu soţia mea, Maria am hotărât să intrăm în această Biserică, cu întreaga noastră familie, astfel încât, la a Doua Sa Venire, Hristos să nu ne găsească în întuneric, ci înăuntrul Sfintei Sale Biserici. Doar aici se păstrează învăţăturile Apostolilor şi Tradiţia Sfinţilor Părinţi, fără să se fi adăugat sau să se fi scos ceva.

Experienţele pe care le-am trăit după Botez, Mirungere şi Sfânta Împărtăşanie, am să vi le descriu în continuare.

Când am intrat în apă cu tot trupul, am simţit o mare bucurie. Parcă trupul meu înota în Harul Sfântului Duh. Când am ieşit din apa sfinţită, am simţit că toate păcatele mele au căzut precum nişte solzi, de pe trupul meu. Acum simt o mare bucurie interioară şi o deplină libertate. Când preotul m-a uns cu Sfântul Mir am simţit că l-am primit înlăuntrul meu pe Duhul Sfânt. Ochii mei străluceau, într-o minunată lumină duhovnicească.

Când am primit pentru prima dată Trupul şi Sângele lui Hristos, am simţit în mine o mare putere duhovnicească, inexplicabilă. Toată greutatea pe care o simţeam în trecut, din cauza păcatelor mele, dispăruse din sufletul meu. Simţeam o mare bucurie în inima mea, mai presus de orice descriere. Scăpasem de orice fobie sau grijă efemeră. De atunci îmi fac întotdeauna şi în orice loc sfânta cruce, fără să-mi fie ruşine sau frică, şi-i chem şi pe ceilalţi oameni să vină şi să cunoască măreţia Bisericii Ortodoxe”.

(Părintele Damaschin Grigoriatul, Minunile – mărturie a dreptei credinţe, Editura Areopag, 2011, pp. 56-57)

De la același autor

Ultimele din categorie