Experiențe trăite după Sfântul Botez

Cuvinte duhovnicești

Experiențe trăite după Sfântul Botez

    • Experiențe trăite după Sfântul Botez
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

Când am intrat în apă cu tot trupul, am simțit o mare bucurie. Parcă trupul meu înota în Harul Sfântului Duh. Când am ieșit din apa sfințită, am simțit că toate păcatele mele au căzut precum niște solzi, de pe trupul meu.

La 25 decembrie 2005 s-a botezat o familie cu patru copii. Erau foști catolici. Au primit numele de Atanasie și Maria.

Iată impresiile scrise ale lui Atanasie Kemgurukiye, după ieșirea sa din baptisteriul Bisericii Ortodoxe:

„Înainte de a intra în Biserica Ortodoxă nu cunoșteam nimic despre învățătura ei și nici măcar despre existența ei. Am început să citesc din cărțile pe care mi le-a dat părintele D. Încet, încet am început să înțeleg diferențele dintre această Biserică și celelalte biserici și că doar aceasta este cea adevărată, din epoca Apostolilor și până astăzi. Împreună cu soția mea, Maria am hotărât să intrăm în această Biserică, cu întreaga noastră familie, astfel încât, la a Doua Sa Venire, Hristos să nu ne găsească în întuneric, ci înăuntrul Sfintei Sale Biserici. Doar aici se păstrează învățăturile Apostolilor și Tradiția Sfinților Părinți, fără să se fi adăugat sau să se fi scos ceva.

Experiențele pe care le-am trăit după Botez, Mirungere și Sfânta Împărtășanie, am să vi le descriu în continuare.

Când am intrat în apă cu tot trupul, am simțit o mare bucurie. Parcă trupul meu înota în Harul Sfântului Duh. Când am ieșit din apa sfințită, am simțit că toate păcatele mele au căzut precum niște solzi, de pe trupul meu. Acum simt o mare bucurie interioară și o deplină libertate. Când preotul m-a uns cu Sfântul Mir am simțit că l-am primit înlăuntrul meu pe Duhul Sfânt. Ochii mei străluceau, într-o minunată lumină duhovnicească.

Când am primit pentru prima dată Trupul și Sângele lui Hristos, am simțit în mine o mare putere duhovnicească, inexplicabilă. Toată greutatea pe care o simțeam în trecut, din cauza păcatelor mele, dispăruse din sufletul meu. Simțeam o mare bucurie în inima mea, mai presus de orice descriere. Scăpasem de orice fobie sau grijă efemeră. De atunci îmi fac întotdeauna și în orice loc sfânta cruce, fără să-mi fie rușine sau frică, și-i chem și pe ceilalți oameni să vină și să cunoască măreția Bisericii Ortodoxe”.

(Părintele Damaschin GrigoriatulMinunile – mărturie a dreptei credințe, Editura Areopag, 2011, pp. 56-57)