Părinte, un tânăr a dispărut după ce a lăsat scris părinţilor lui că se va sinucide deoarece nu este frumos şi că de aceasta ei sunt vinovaţi.

Oamenii n-au înţeles sensul cel mai adânc al vieţii. Nu cred în cealaltă viaţă. Tot chinul de aici porneşte. "Sunt nedreptăţit - îţi spune; ceilalţi se bucură, eu nu mă bucur". Nu sunt mulţumiţi cu ceea ce au, intră şi egoismul şi se chinuiesc. Dumnezeu iubeşte întreaga lume. Fiecăruia i-a dat ceea ce îi este de folos; fie înfăţişarea exterioară, fie agerimea, fie frumuseţea etc., care îl va ajuta să se mântuiască dacă le va pune în valoare. Dar lumea se chinuieşte. "De ce eu să fiu aşa, şi celălalt altfel?" Dar tu ai acestea, celălalt altele.

Un român nebun pentru Hristos ce pustnicea în Sfântul Munte a spus unuia care avea astfel de gânduri: "O broască a văzut un bivol şi a spus: Vreau să fiu şi eu bivol. S-a umflat broasca, s-a umflat şi în cele din urmă a crăpat. Dumnezeu pe asta a făcut-o broască, pe celălalt bivol. A vrut broasca să se facă bivol şi a crăpat!" Fiecare să se bucure de felul în care l-a făcut Creatorul.

Când omul este ajutat să creadă în Dumnezeu şi în viaţa viitoare, în cea veşnică, adică prinde sensul cel mai adânc al vieţii şi se pocăieşte, îşi schimbă viaţa, vine îndată mângâierea dumnezeiască prin harul lui Dumnezeu care îl schimbă, alungându-i toate metehnele moş­tenite.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Trezire duhovnicească, Editura Evanghelimos, p. 343-344)