Lăcomia pântecelui este un păcat, unul din păcatele de moarte. Lacomii au ca deviză „Să mâncăm și să bem, căci mâine vom muri” (Isaia 22, 13; I Corinteni 15, 32); în adânc ei sunt materialiști și necredincioși. Un simbol al lăcomiei pântecelui este porcul, animalul necurat la care se referă și Evanghelia (Luca 15, 15-16), care este lacom și mănâncă continuu. Nu fi deci ca animalul; pune-ți măsură. Lăcomia pântecelui are și urmări sociale și naționale. Este una din cauzele pentru care nu se nasc copii, adică o cauză a problemei noastre demografice.

Să nu vi se pară ciudat; în anii copilăriei noastre pâinea era o turtă de mălai – o astfel de pâine mâncam în satul nostru. Familiile erau cu mulți copii. Mama frământa și cocea în propriul cuptor. Bunica noastră striga: „Copii, veniți să mâncați!”. Punea pe masă pâinea de orz, făcea semnul crucii, o tăia ca pe anaforă și spunea: „Fiți atenți, copiii mei, să nu cadă pe jos nici o firimitură; fiecare firimitură este Hristos... Și mâncau sărmanii copii pâinea de orz cu ceapă și măsline și erau foarte sănătoși, cu obrajii ca macii. N-o spun eu, o spun cei care cercetează lucrurile; cât mănâncă acum un copil, mâncau înainte cinci. De aceea, acest unul își are creierul la frigider.

(Ne vorbește Părintele Augustin, Mitropolitul de 104 ani - Predici ale Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotis, vol. XIII, traducere Valeriu Paloș, Editura Metamorfosi, 2013, p. 59)