„Iar dacă ai luat, ce te lauzi, ca şi cum n-ai fi luat?”

Cuvinte duhovnicești

„Iar dacă ai luat, ce te lauzi, ca şi cum n-ai fi luat?”

    • „Iar dacă ai luat, ce te lauzi, ca şi cum n-ai fi luat?”
      „Iar dacă ai luat, ce te lauzi, ca şi cum n-ai fi luat?”

      „Iar dacă ai luat, ce te lauzi, ca şi cum n-ai fi luat?”

Orice lucru frumos creat de om ce se vede pe faţa pământului, este pentru a ne gândi cu mintea imediat la Ziditorul nostru, care, din bunătatea Lui cea nespusă, ne-a dat minte, înţelepciune, înţelegere şi iscusinţă să facem aceste lucruri spre folosul nostru şi al aproapelui nostru.

Orice lucru frumos creat de om ce se vede pe faţa pământului, este pentru a ne gândi cu mintea imediat la Ziditorul nostru, care, din bunătatea Lui cea nespusă, ne-a dat minte, înţelepciune, înţelegere şi iscusinţă să facem aceste lucruri spre folosul nostru şi al aproapelui nostru. Iar dacă omul – Doamne fereşte! – înnebuneşte şi se mândreşte cu ele, rău face, căci toate câte le vedem nu sunt ale noastre, ci ale Celui ce ni le-a dat. Marele Apostol Pavel zice: Ce ai care n-ai luat? (I Cor. 4, 7). Ce n-am luat noi? Vederea, mirosul, gustul, pipăitul, memoria, mintea, voinţa, raţiunea, gândirea, alegerea, hotărârea, orice am voi să socotim că sunt în noi, de unde le avem? De la Tata care ne-a făcut. Şi dacă le avem de le El, zice în continuare Apostolul Pavel: Iar dacă ai luat, ce te lauzi, ca şi cum n-ai fi luat? (I Cor. 4, 7).

(Mânca-v-ar Raiul – III, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 43-44) 

Citește despre: