Cea mai generală poruncă a lui Dumnezeu este porunca iubirii. Împotriva ei e atâta încălcare a răutății, întrecere, molimă, război în tot momentul, aprins de cel rău în sufletul omenesc întunecat, care merge prin viața de toate zilele cu ochii minții legați, acoperiți, orbiți chiar, de tina vieții de-acum, în trup.

Iubirea lui Dumnezeu e poruncă, dată de împlinit „din toată inima”, din „tot sufletul”, „din tot cugetul” și „din toată puterea”. O poruncă repartizată și pe facultățile sufletului, dar dată și totalitar sau colectiv sufletului ca întreg.

E dată și conștiinței și cunoștinței; și sentimentului sau entuziasmului, și voinței sau chiar iuțimii. Iubirea vrea ca ceea ce iubește ea să dăinuiască veșnic; nu poate concepe ca obiectul ei să moară.

(Ieromonahul Arsenie Boca, Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, Editura Agaton, Făgăraș, 2014, p. 113)