Împlinirea poruncilor dumnezeiești

Pe măsură ce omul împlineşte dumnezeieştile porunci, puterea dumnezeiască dintr-însul se face tot mai vădită; cu orice faptă bună ce o face omul, iese tot mai mult la iveală chipul dumnezeiesc ce se află în el, devine tot mai mult asemenea cu Dumnezeu, se face fiu al lui Dumnezeu şi moştenitor al vieţii veşnice.

„Împlinirea poruncilor” ascunde o adâncă taină dumnezeiască. Dumnezeu a dat putere celor ce cred în numele Său să se facă fii ai lui Dumnezeu (loan l, 22). De aceea Sfinţii Părinţi zic că Dumnezeu este ascuns în porunci sau că Dumnezeu este fiinţa virtuţilor.

Pe măsură ce omul împlineşte dumnezeieştile porunci, puterea dumnezeiască dintr-însul se face tot mai vădită; cu orice faptă bună ce o face omul, iese tot mai mult la iveală chipul dumnezeiesc ce se află în el, devine tot mai mult asemenea cu Dumnezeu, se face fiu al lui Dumnezeu şi moştenitor al vieţii veşnice. Dumnezeu nu sileşte pe om şi cu atât mai mult nu-i porunceşte să-L iubească; dar prin iubirea - împlinire a poruncilor - omul se face moştean al vieţii de veci. Şi fiindcă Dumnezeu pentru om a gătit împărăţia Sa de la întemeierea lumii şi voieşte ca toţi să o dobândească, de aceea porunceşte: Fiţi desăvârşiţi, Fiţi sfinţi, Fiţi milostivi, asemenea Tatălui Celui ceresc, ca să fiţi de-a pururi împreună cu El, împlinirea poruncilor deci, nu este un lucru datorat lui Dumnezeu, cum se întâmplă cu poruncile omeneşti, ci este datorie faţă de noi înşine, interesul cel mai de temelie al vieţii noastre.

(Protosinghel Petroniu Tănase, Ușile pocăinței, meditații duhovnicești la vremea Triodului, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, p. 24)

De la același autor

Ultimele din categorie