- Părinte, Dumnezeu iconomiseşte ca oamenii să vadă în somn pe rudele lor adormite şi să vorbească cu ele, pentru a se întări în credinţă şi în pocăinţă?

- Da. Dar oare nu v-am povestit acea întâmplare? Un monah din Sfântul Munte era dintr-un sat care se afla pe teritoriul bulgar, în care erau mulţi oameni nebotezaţi. Acela mi-a spus că atunci când era încă mirean l-a văzut în somn pe nepoţelul său, care murise cu puţin timp mai înainte şi care se afla acum în afara unei grădini frumoase şi plângea. În grădină se aflau mulţi copilaşi care se jucau bucuroşi. „De ce nu mergi şi tu înăuntru?”, l-a întrebat. „Cum să intru de vreme ce sunt nebotezat?” a răspuns el. După acest vis, acela a mers de îndată şi s-a botezat, după care i-a povestit preotului cele pe care le-a văzut în somn.

Astfel a rânduit Dumnezeu ca să înţeleagă şi ceilalţi cât de mare este vrednicia Botezului. După aceea, toţi din acel sat au început să-şi boteze copiii.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti, Vol. IV, Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 132)