Postul veștejește pofta trupului, iar rugăciunea alungă deșertăciunea lumii. „Întoarce ochii mei să nu vadă deșertăciunea” – spune psalmistul – și atunci diavolul va fugi rușinat și noi vom fi biruitori. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să-l biruim, acum și întotdeauna! Amin.
Diavolul, din marea lui răutate, duce această luptă cu noi considerând că Dumnezeu e nedrept pentru că el numai o dată a greșit și l-a pedepsit pentru veșnicie. Pe noi, oamenii, ne urăște tocmai pentru că vede cât de mult ne iubește Dumnezeu, care a făcut totul pentru mântuirea noastră. A trimis în lume pe Unicul Său Fiu, care a primit să pătimească cele mai groaznice chinuri pentru noi. A întemeiat cele șapte Sfinte Taine, care sunt punți de legătură între om și Dumnezeu, și în mod deosebit Taina Spovedaniei, prin care ni se iartă toate păcatele. Deci, toată osteneala diavolului de a ne duce la păcat, se șterge printr-o bună și sinceră mărturisire. Apoi, diavolul este gelos pe om pentru că vede că omul ajunge în locul pe care el l-a pierdut.
Împotriva ispitelor diavolului avem două arme – postul și rugăciunea, prin care îl putem îndepărta. „Acest neam nu iese fără post și rugăciune” – zice Mântuitorul. Postul veștejește pofta trupului, iar rugăciunea alungă deșertăciunea lumii. „Întoarce ochii mei să nu vadă deșertăciunea” – spune psalmistul – și atunci diavolul va fugi rușinat și noi vom fi biruitori. Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne ajute să-l biruim, acum și întotdeauna! Amin.
(Arhimandritul Serafim Man, Crâmpeie de propovăduire din amvonul Rohiei, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Maramureșului și Sătmarului, 1996, p. 143)
Despre Arhimandritul Serafim Man
Părintele Serafim (Stefan) Man s-a născut la 27 noiembrie 1935, în satul Boiereni, de lângă Rohia. La vârsta de 17 ani, la 23 noiembrie 1952, a intrat în obștea Mănăstirii Rohia. După un noviciat de trei ani, la 20 iulie 1955, a fost tuns în monahism, primind numele Serafim. În martie 1957, a fost hirotonit ierodiacon, apoi ieromonah, slujind la mănăstire până în anul 1959, când, prin Decretul 410, a fost nevoit să părăsească așezământul. A slujit ca preot în parohiile Cupşeni, Băiuş şi Costeni până în 1971, când s-a întors la Rohia. Doi ani mai târziu a fost numit stareț al cunoscutei mănăstiri. Părintele a fost cunoscut mai ales în calitatea sa de duhovnic al monahului Nicolae Steinhardt. A trecut la Domnul în anul 2013, în ziua de 12 februarie.
