Îndatorirea de a judeca şi cumpăni ce facem

Nu suntem datori a executa orbeşte şi neghiobeşte ordine potrivnice bunului simţ şi poruncilor divine.

- De vreme ce facem parte ca mădulare din corpul mistic al Domnului Hristos,

de vreme ce, întotdeauna, duhul precumpăneşte litera, de vreme ce nici un text biblic nu poate fi interpretat desprins de conţinutul Scripturii întregi,

de vreme ce legea supremă e dragostea,

de vreme ce trebuie să fim oameni iar nu copii la minte,

de vreme ce împărăţiile lumii acesteia nu sunt decît deşertăciune şi aparţin diavolului (Luca 4, 6),

înseamnă că ori de cîte ori dreptul natural intră în conflict cu legile şi regulamentele lumeşti şi mai ales cînd legile şi regulamentele emană de la un pseudo-Cezar care de fapt e însuşi Mamona ori de la slujitorii lui, cînd sfidează în mod vădit morala naturală, textul de la Romani 13, 1-2 trebuie aplicat cu înţelepciune şi măsură. El în orice caz nu poate voi a spune că suntem datori a executa orbeşte şi neghiobeşte ordine potrivnice bunului simţ şi poruncilor divine. Romani 13 nu poate acoperi laşitatea şi nu scuteşte de îndatorirea de a judeca şi cumpăni ce facem.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, pp. 351-352)

De la același autor

Ultimele din categorie