Mediocritatea înseamnă să grăbești coacerea ta cu tot felul de lămpi, de raze ultraviolete, care să grăbească rodirea ta. Ispita aceasta a scurtării coacerii duhovnicești, a scurtării coacerii profesionale, a scurtării coacerii vocaționale, dacă vreți, este una care ne încearcă pe toți.

Când ești preot tânăr, oamenii din parohie tot timpul îți atrag atenția: „Doamne, ești de treabă! Ești băiat bun, dar nu ești bătrân!”. Dacă popa e bătrân, e prea bătrân. Iar nu e bine, e prea bătrân!

Tot timpul oamenii găsesc ceva să-ți pună o frână în bucuria ta și să-ți dovedească faptul că, oricât de bine te-ai simți tu și oricât de bine ți-ar fi, e ceva care nu e în regulă cu tine.

(Părintele Constantin Necula, Cum să ieșim din mediocritate, Editura Agnos, Sibiu, 2014, pp. 10-11)