Spun crucea iubirii, pentru că iubirea, oricât de fragilă, a făpturii, exprimă o însoțire cu iubirea dumnezeiască ce a chemat‐o la viață. Și o pogorâre împreună cu aceasta în iadul suferinței, al memoriilor și moștenirilor pătimașe, pentru a transfigura toată firea.
Nicio condiționare a omului nu‐l poate împiedica de a se deschide și orienta spre lumină. De aceea libertatea omului îl arată mai presus de condiționări, în menirea sa de a primi și de a asuma pe crucea iubirii sale condiționările lumii și memorialul adamic, și de a le aduce spre prefacere înaintea lui Dumnezeu. Spun crucea iubirii, pentru că iubirea, oricât de fragilă, a făpturii, exprimă o însoțire cu iubirea dumnezeiască ce a chemat‐o la viață.
Și o pogorâre împreună cu aceasta în iadul suferinței, al memoriilor și moștenirilor pătimașe, pentru a transfigura toată firea. De aceea, orice mișcare de iubire tinde spre Plinirea Trupului lui Hristos, și prin urmare este purtătoare de cruce, poartă crucea suferinței omului întreg, și a întregii umanități. Căci iubirea este prin excelență viață sobornicească.
(Părintele Filotheos Faros, Înstrăinarea ethosului creștin, Editura Platytera, București, 2000, p. 18)
Despre Arhimandritul Filotheos Faros
Părintele Filotheos Faros s-a născut la Pireu în anul 1930 şi a urmat Facultatea de Ştiinţe Politice, Facultatea de Drept din Tesalonic, Facultatea de Teologie din Atena, făcând studii de Psihologie şi Consiliere Pastorală la Universitatea din Boston (USA). A fost hirotonit preot în Grecia în 1962. A predat între anii 1969-1976 psihologie pastorală la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfânta Cruce“ din Boston. A slujit ca preot-consilier la spitalul J.B. Thomas Day Care, oferind sprijin pastoral tinerilor căsătoriţi ai căror copii se confruntau cu boli grave. A fost, de asemenea, din 1970 până în 1976, conducătorul secţiei de Sprijinire a Familiei din cadrul clinicii psihiatrice model Human Resource Institute din Boston. S-a implicat serios în problema, pe atunci inedită, a consumului de...
