Ura, neînțelegerile, tulburarea care izgonesc Pacea sunt rodul păcatului, lucrul Satanei; și lumea, în loc să combată cauzele care nimicesc pacea, se afundă și mai adânc în păcat și în stricăciune.

Biserica se roagă necontenit pentru Pace, ceea ce însemnează că pacea o face altcineva de la care o cere; de aceea și zice: „Pentru pacea de Sus”, arătând că izvorul păcii nu-i pe pământ, ci în Cer, la Dumnezeu. Și lumea, în loc să alerge la Izvorul păcii, se leapădă de Dumnezeu, nesocotește rânduielile lui Dumnezeu și cultivă ateismul și ura dintre oameni. Cu lucrurile satanei vrea să dobândească Pacea, care este lucrul lui Dumnezeu!

Să fim consecvenți! Dacă vrem cu adevărat Pace pe pământ, atunci să o căutăm acolo unde este, să alergăm la Izvorul Păcii. Să ajungi la liniște cu ajutorul tulburării; ci luptă împotriva relelor care strică pacea.

Duhul lui Dumnezeu se află și astăzi în lume, pentru că este pretutindenea și toate le plinește, dar nu rodește Pacea din pricina sterpiciunii omenești. Să ne recunoaștem smeriți greșelile și înstrăinarea de Dumnezeu, pentru că toate relele care bântuie lumea de astăzi, zicea pe dreptate un mare apostol al păcii (Solzenitsin) de aici vin, că lumea s-a îndepărtat de Dumnezeu.

(Ieromonahul Petroniu Tănase, Chemarea Sfintei Ortodoxii, Editura Bizantină, București, 2006, pp. 151-152)