Se spune că a venit odată la cuviosul Irodion o femeie care i-a adus niște lapte. Femeia i-a dăruit vasul cu laptele muls de la capra ei părintelui. Însă cuviosul a refuzat-o categoric, zicându-i:

– Nu primesc laptele, că nu este de la capra ta!

– Ba da, părinte, iertați-mă, de la capra mea este!

– Nu este de la capra ta!

– Ba, părinte, este de la capra mea, este proaspăt; acum l-am muls.

– Nu mai este de la capra ta. Ieri ai dat-o dia­volului. De aceea nu mai pot să primesc laptele, de vreme ce nu mai este capra ta, pentru că tu ai dăruit-o singură diavolului.

Deci vădită fiind, femeia și-a mărturisit păcatul, cerând iertare și, luând binecuvântare, din ziua aceea n-a mai drăcuit.

(George Crasnean, Luceafărul de la Lainici, Editura Lumea Credinței, 2010, p 38)