De multe ori realizăm faptul că viața și rugăciunea sunt greu de coordonat și gândim că trăind o viață dominată de fuga după țeluri iluzorii această armonizare este greu de împlinit. E un gând total greșit, rezultând dintr-o falsă concepție atât despre viață, cât și despre rugăciune. Noi credem că viața constă în a ne mișca fără încetare, iar rugăciunea constă în a ne retrage undeva, uitând de situația în care ne aflăm, cât și de aproapele nostru. Acest lucru nu este adevărat și reprezintă o defăimare la adresa vieții și a rugăciunii.

Pentru a înțelege ce este rugăciunea, trebuie mai întâi să intrăm într-o relație de solidaritate cu întreaga realitate a omului, cu destinul său și al întregii omeniri, asumând-o în totalitate. Aceasta este lucrarea fundamentală pe care Dumnezeu a desăvârșit-o odată cu Întruparea Sa.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune, Editura Sophia, București, 2014, pp. 104-105)