De ce la cei mai mulți oameni fondul vieții lor este gri?

Pentru că educația pe care o primim este una materialistă, adică „am, atunci exist, nu am, atunci nu sunt nimic”. Viața nu ține însă doar de ceea ce avem, ci și de ce suntem noi. Cred că am trecut prin multe momente foarte grele, momente pe care le-am depășit deoarece am fost ancorați în tradițiile noastre, în credința noastră și în valorile noastre. De lucrul acesta trebuie să poarte de grijă fiecare dintre noi. Cei care au posibilități trebuie să ajute, până când poporul nostru se va forma substanțial.

Ce anume dă sens și conținut în viața noastră?

Să ne gândim că nu suntem centrul lumii și că doar noi suferim. Egocentrismul pe care-l avem înlăuntrul nostru e acela din care nu putem să ieșim. Acest egocentrism îl manifestăm până și asupra copiilor noștri, și vorbesc aici despre cazuri foarte grele de copii cu părinți care ar fi trebuit să fie prezenți pentru a-i susține, dar din păcate sunt indiferenți. Drept care noi spunem copiilor să se lupte, îi ajutăm să ierte și, așa cum pot, să-și creeze propria lor viață și traiectorie personală, prin forțe proprii.

Ne străduim să-i învățăm pe copii că toți suntem una în această societate. Nici pe cel care ne rănește și nu putem să-l înțelegem nu trebuie să-l izolăm, ci, prin simplul nostru mod de-a ne purta cu el, să-i arătăm iubirea noastră și să lăsăm „poarta” întredeschisă.

Cele mai importante lucruri se găsesc în ceea ce aruncăm sau în ceea ce păstrăm?

Desigur că lucrurile de care vrem ne „despovărăm” nu aş spune să le aruncăm, ci să vedem cum le oferim. Există desigur şi lucruri pe care trebuie să le aruncăm pentru că sunt deteriorate și nu mai pot fi de folos nimănui, dar cred mai mult în faptul că putem să transformăm practic un lucru inutil în ceva folositor, așa cum în planul simbolic putem să ne transformăm viaţa, să reparăm greşeala, să vindecăm cusurul și să-l înlocuim cu o deprindere bună. De pildă, alaltăieri, un voluntar de-al nostru mi-a adus o noptieră recuperată de la gunoaie, noptieră pe care voluntarul a luat-o, a curățat-o, a reparat-o, a vopsit-o și a făcut-o ca nouă! Vine așadar și-mi spune: „V-am adus-o aici pentru dumneavostră, deoarece are o însemnătate simbolică”. Ceva ce noi am vrea să aruncăm, priviți cât de folositor poate să devină! Ajunge să privim acel lucru cu un alt ochi, din altă perspectivă, cu afecțiune și dragoste.

La fel facem și noi cu copiii. Când vin aici, la Organizația non-profit pentru îngrijire specială și protecție a mamelor și a copiilor „Corabia lumii” (Ark of the world) din Atena, copiii aceștia sunt ofiliți, și-au pierdut puterea de a râde, dorința de a se juca, iar stima lor de sine este la pământ. În acel moment noi trebuie să-i ajutăm să-și refacă încrederea în ei înșiși și în ceilalți oameni, arătându-le concret, cu multă dragoste, cum pot să-și schimbe viața în bine. Întotdeauna le spun copiilor să nu se zgârcească pentru o cauză bună.

V-ați întrebat vreodată de ce există durere și nefericire?

Există durere şi nefericire deoarece devenim indiferenți faţă de Dumnezeu și față de cei din jurul nostru. Odată, un mare pictor grec, când era în ultimii săi ani de viață, destul de bolnav, s-a ridicat din pat într-o zi și, deși era o vreme foarte rea, voia să meargă la o serbare. Asistenta care îl îngrijea acasă a fugit în urma lui și i-a spus: „Domnule Tsarouhi, veți muri, unde mergeți?”. Atunci pictorul i-a răspuns: „Pentru că oricum voi muri, vrei să nu-mi trăiesc nici ceea ce mi-a rămas din viață?”. Mulți dintre noi nu ne trăim cu adevărat viața, ci avem grijă doar să nu murim. Împăcându-ne cu ideea, nu riscăm nimic pentru a fi fericiți (adică nu facem eforturile și schimbările necesare), ci doar trăim cu o precauție prost înțeleasă și dozată, ajungând până la urmă să nu ne mai trăim viața în deplinătatea frumuseților ei.

(Interviu realizat cu Părintele Antonie Papanikolaou, responsabilul și întemeietorul Organizației non-profit pentru îngrijire specială și protecție a mamelor și a copiilor „Corabia lumii” din Atena)