„Cel ce umblă în întuneric, nu știe unde merge” zice Apostolul Ioan. Adică, cel ce trăiește în această lume mincinoasă, trebuie să fie cu multă băgare de seamă, priceput și chibzuit, ca să nu se osândească în iad. Că lumea are obicei să atragă pe oameni spre lucrurile dinafară, pe urmă să-i întunece ca să nu vadă pe cele dinăuntru.

Le arată plăcerile trupești, însă nu le descoperă necurăția și putoarea care este ascunsă în deșertăciunea acestora. Veselește pe iubitorul de argint cu noblețea și valoarea aurului, însă nu-i arată grijile și multele supărări și nenumăratele primejdii, prin care dobândește bogăția, îndeamnă pe cei iubitori de slavă deșartă la cinstea dregătoriilor, ca să le dobândească, ca să-i cinstească și să li se cucerească supușii, însă nu le arată și răspunderea lor, cum că atârnă de sufletul lor toți supușii și sunt datori să-i sfătuiască, să-i povățuiască și să-i păstorească la locul cel de mântuire, ca să nu se osândească în iad și să dea răspuns la Judecată, pentru lenevirea lor. Arată lacomilor plăcerea și dulceața bucatelor, dar tulburările, boalele și alte pagube sufletești și trupești care se fac din beție și îmbuibare, nu le arată.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, p. 245)