Ce se întâmplă cu mintea în timpul procesului vindecării de patimi?

În necazuri îşi ţine sufletul în bucurie, iar în clipele de fericire şi-l ţine înfrânat şi nu-l lasă să iasă din dreapta măsură.

Unul din roadele tămăduirii este nepătimirea: „Mintea nepătimitoare”, afirmă Cuviosul Nichita Stithatul, „este aceea care stăpâneşte patimile sale şi s-a ridicat mai presus de întristare şi de bucurie, încât nu se mai întristează nici de supărările din necazuri, şi nu se mai revarsă nici de bucuria mulţumirii; ci în necazuri îşi ţine sufletul în bucurie, iar în clipele de fericire şi-l ţine înfrânat şi nu-l lasă să iasă din dreapta măsură”. Această nepătimire este purtarea în trup a omorârii celei dătătoare de viaţă a lui Iisus Hristos (II Corinteni 4, 10) - „moartea de viaţă făcătoare a Domnului în mădularele şi în cugetările” noastre. O astfel de lucrare nu se poate săvârşi decât prin Duhul Sfânt. După ce s-a eliberat de stimulii exteriori şi s-a curăţit de întinăciunile păcatului, mintea vede lucrurile cu claritate, vădind toate meşteşugirile celui rău, chiar în timp ce acesta se pregăteşte să o războiască. Sfântul Marcu Ascetul observă: „Când mintea iese din grijile trupeşti vede, în măsura în care iese, lucrăturile vrăjmaşilor”. „Mintea slobozită de patimi”, adaugă Sfântul Talasie Libianul, „vede gândurile simple atât când veghează trupul, cât şi în somn”. Prin urmare, conştiinţa pe deplin purificată nu va mai fi tulburată de gândurile pătimaşe nici măcar în somn, când mintea este inactivă.

Şi purificarea este legată de nepătimire: „Minte curată este aceea care s-a despărţit de neştiinţă şi e luminată de lumina dumne­ zeiască”, ne încredinţează Sfântul Maxim Mărturisitorul. Purificarea minţii este importantă, deoarece numai astfel vom dobândi cunoştinţa de Dumnezeu: „Mintea curată primeşte uneori învăţătură de la Dumnezeu însuşi, care vine în ea. Alteori îi insuflă cele bune Sfintele Puteri [puterile îngereşti]. Şi iarăşi, alteori, firea lucrurilor contemplate”. Şi tot el spune: „Mintea curată petrece sau în înţelesurile simple ale lucrurilor omeneşti, sau în contemplarea naturală a celor văzute, sau în cea a celor nevăzute, sau în lumina Sfintei Treimi”. Astfel purificată, mintea va înţelege Sfintele Scripturi: „Atunci le-a deschis mintea, ca să priceapă Scripturile” (Luca 24, 45).

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, pp. 166-167)

De la același autor

Ultimele din categorie